Definita cuvantului împrejur
împrejúr adv. – În jur, în locul înconjurător. De la jur, prin intermediul unei forme înv. prejur, compusă cu prep. pre. Adăugarea pref. în- este modernă; prejur este forma curentă în sec. XVI-XVII. După DAR, împrejur, a rezultat din încrucișarea lui în jur cu pre jur. Uzuri speciale: a lua împrejur, a dojeni; a tăia împrejur, a circumcide. Cf. Moser 427. Der. împrejuraș (var. împrejurean), s. m. (înv., vecin); împrejurime, s. f. (locul dimprejur); prejur-gură, s. n. (înv., răscroială, tăietură), ca gr. περιστόμιον; împrejur-stare, s. f. (înv., circumstanță), ca lat. circumstantia; împrejura, vb. (a înconjura, a împrejmui; a încinge), der. normal, ca împreună › împreuna (după Densusianu, Hlr., 170; Pușcariu 791; Candrea-Dens., 926 și DAR, din lat. pop. pergyrāre); împrejurare, s. f. (circumstanță; înv., împrejur); desprejura, vb. (a descinde, a desprinde).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu împrejur
chiabúr (chiabúră), adj. – Bogat, opulent, înstărit. Tc. kiabir „bogat, puternic” (Cihac, II, 562; Șeineanu, II, 109; Lokotsch 981). – Der. chiaburesc, adj. (de chiabur); chiaburi, vb. (a se îmbogăți); chiaburie, s. f. (bogăție, bunăstare). Vezi definitia »
TROTEUR s.m. (Echit.) Cal cu trapul întins și ridicat; trăpaș. // adj. (Despre încălțămintea de damă) Cu toc gros, înalt, tip sport, comod și rezistent. [Pron. -tör. [< fr. trotteur]. Vezi definitia »
CLAROBSCÚR s. n. procedeu grafic și pictural de distribuire a luminii și a umbrelor, pentru a obține treceri gradate și efecte de contrast puternic. ◊ pictură sau gravură monocromă realizată prin acest procedeu. (după fr. clairobscur) Vezi definitia »
DELEÁTUR s.n. Semn de corectură prin care se arată că trebuie să se suprime o literă, un cuvânt etc. [Pron. -le-a-. / < fr., lat. deleatur]. Vezi definitia »
SILÚR1 s. m. plantă erbacee din familia scrofulariacee, cu frunze mici, dințate, și cu flori mici, palid-violacee, în inflorescențe terminale spiciforme. (< germ. Silur) Vezi definitia »