TURGÓR s.n. 1. (Biol.) Stare de ușoară tensiune a unei celule, a unui organ ori a unui țesut animal sau vegetal datorită bogăției de lichide; turgescență. 2. Umflare, plinătate. [< fr., lat. turgor, it. turgore]. Vezi definitia »

FRĂȚIÓR, frățiori, s. m. Diminutiv al lui frate. ♦ (La vocativ) Termen familiar, prietenesc, cu care te adresezi unui bărbat. [Pr.: -ți-or] – Frate + suf. -ior. Vezi definitia »

ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor. Vezi definitia »

ciripitor, ciripitori s. m. v. ciripic. Vezi definitia »

VINIFICATÓR, -OÁRE, vinificatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în operațiile de vinificare. – Din fr. vinificateur. Vezi definitia »