Definita cuvantului înfige
înfíge (înfíg, înfípt), vb. – 1. A împlînta, a vîrî. – 2. A fixa. – 3. A străpunge, a traversa. – 4. (Refl.) A se amesteca, a se băga, a se interpune. – Mr. (n)hig, hipșu, (n)hiptă, (n)hidzire. Lat. infῑgĕre (Pușcariu 841; Candrea-Dens., 780; REW 4402; DAR), cf. it. (in)figere. Part. înfipt (lat. *infictum, în loc de infixum, prin analogie cu vb. ca dicere sau facere) a produs var. înfipta, vb. (rar, Mold., a înfige, a împlînta, a străpunge). – Der. înfipt, adj. (fixat, împlîntat; băgăreț, nerușinat); înfigăreț, adj. (băgăcios, inoportun).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu înfige
RESTRÂ'NGE vb. I. tr. a micșora, a reduce, a mărgini. II. refl. (fam.) a-și limita cheltuielile pentru trai, a trăi mai modest. (după fr. restreindre) Vezi definitia »
lege din România....... Vezi definitia »
BEVERIDGE [bevəridʒ], William Henry, lord (1879-1963), economist britanic. Autor al unui plan de protecție socială (planul B.); contribuții în domeniul utilizării forței de muncă („Putere și influență”). Vezi definitia »
RINOFARÍNGE s.n. (Anat.) Partea superioară a faringelui, care comunică cu fosele nazale. [< fr. rhinopharynx]. Vezi definitia »
RESTRẤNGE, restrấng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. ♦ Refl. (Fam.) A-și organiza viața pe baze materiale mai modeste. – Re1- + strânge (după fr. restreindre). Vezi definitia »