APOZÍȚIE, apoziții, s. f. Atribut substantival pus în cazul nominativ, indiferent de cazul substantivului determinat, sau, mai rar, în același caz cu substantivul determinat. – Fr. apposition (lat. lit. appositio, -onis). Vezi definitia »

VISTIERNICÍE, visternicii, s. f. Demnitate, titlu de vistier; vistierie (2). [Pr.: -ti-er-. – Var.: visternicíe s. f.] – Vistiernic + suf. -ie. Vezi definitia »

INSURÉCȚIE s.f. Formă de luptă armată, organizată, a forțelor patriotice, revoluționare, având ca scop înlăturarea unui regim politic sau izgonirea de pe teritoriul național a unei armate ocupante. [Gen. -iei. / cf. fr. insurrection]. Vezi definitia »

izganíe s.f. (înv.) exil, surghiun. Vezi definitia »

BIOMICROSCOPÍE s. f. 1. studiul microscopic al celulelor și țesuturilor vii. 2. examinare cu un microscop special a diferitelor părți ale ochiului. (< fr. biomicroscopie) Vezi definitia »