Definita cuvantului contrar
CONTRÁR, -Ă, contrari, -e, adj., adv., s. n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ◊ Noțiuni contrare = noțiuni care se află într-un raport în care acceptarea uneia presupune înlăturarea celeilalte fără ca înlăturarea uneia să presupună admiterea celeilalte. 2. Adv. Împotrivă, în contra, neconform cu... 3.S. n. (La pl.; în forma contrarii) Denumire dată noțiunii care desemnează laturi, însușiri sau tendințe ale obiectelor și proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziție constituind forța motrice și conținutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces; (și la sg.) fiecare din termenii unei contradicții (1). 4. Prep. Contra, împotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contráriu, -ie adj., s. n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu contrar
URICÁR, uricari, s. m. 1. Persoană însărcinată să redacteze urice (2) în cancelariile domnești; logofăt, pisar. 2. Colecție de documente vechi. – Uric2 + suf. -ar. Vezi definitia »
BOLȚÁR, bolțari, s. m. Bucată de piatră sau de beton special fasonată pentru construirea bolților. – Boltă + suf. -ar. Vezi definitia »
risár, risári, s.m. (reg.) secerător. Vezi definitia »
povățár, povățári, s.m. (înv.) conducător; îndrumător, călăuzitor; ghid, călăuză. Vezi definitia »
boschetar, boschetari s. m. vagabond care se adăpostește în timpul nopții în parcuri, sub poduri. Vezi definitia »