NENOROCÍRE, nenorociri, s. f. 1. Stare a celui nenorocit; nefericire, durere, suferință mare. 2. Întâmplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ◊ Loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor împrejurări regretabile; b) spre regretul cuiva, din păcate. – V. nenoroci. Vezi definitia »

DECORNÁRE s.f. (Vet.) Acțiunea de a decorna și rezultatul ei; ecornaj. [< decorna]. Vezi definitia »

PROSPERÁRE s.f. Faptul de a prospera. [< prospera]. Vezi definitia »

REARBITRÁRE, rearbitrări, s. f. Acțiunea de a rearbitra. [Pr.: re-ar-] – V. rearbitra. Vezi definitia »

SEMIINDUSTRIALIZÁRE, semiindustrializări, s. f. Acțiunea de a semiindustrializa. [Pr.: -stri-a-] – V. semiindustrializa. Vezi definitia »