Definita cuvantului ipocrit
ipocrít (ipocrítă), adj. – Prefăcut, fățarnic. – Mr. ipucrit. Gr. ὑποϰριτής (sec. XVIII, cf. Gáldi 200) și modern din fr. hypocrite. – Der. ipocrizie (var. ipucrisie), din gr. ὑποϰρισία și fr. hypocrisie.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ipocrit
NEUROCÍT s.n. Neuron. [< fr. neurocyte, cf. gr. neuron – nerv, kytos – celulă]. Vezi definitia »
FEȘTELÍT, -Ă, feșteliți, -te, adj. (Reg.) Murdărit, mânjit, pătat. – V. feșteli. Vezi definitia »
CERĂRÍT s. n. (Înv.; rar) Impozit pe producția de ceară. – Ceară + suf. -ărit. Vezi definitia »
BORNÍT s. m. sulfură naturală de cupru și fier. (< fr. bornite) Vezi definitia »
MOCNÍT, -Ă, mocniți, -te, adj. 1. (Despre foc; adesea adverbial) Care arde înăbușit, înfundat, fără flacără; care este pe punctul de a se stinge. 2. Fig. Care lâncezește, care este fără viață, inactiv. 3. Fig. Reținut vreme îndelungată (dar gata oricând să izbucnească); tăcut, posomorât. 4. Care (pare că) ascunde o amenințare (gata să se declanșeze). 5. (Despre vreme, atmosferă) Înnorat, mohorât. ♦ (Despre ploaie) Încet și potolit, dar persistent. – V. mocni. Vezi definitia »