SONÁR, sonare, s. n. 1. Principiu natural și tehnic de detectare a unui obiect în spațiu, bazat pe emisia și reflectarea undelor. 2. Detector sonic pentru telecomunicații subacvatice, folosit pentru reperarea unor obiecte submarine. – Din fr. sonar. Vezi definitia »

IANUÁR s. m. v. ianuarie. Vezi definitia »

INTERPEDICULÁR, -Ă adj. (Anat.) Situat între pediculii cerebrali. [Cf. fr. interpédonculaire]. Vezi definitia »

ȘPĂGÁR, șpăgari, s. m. (Arg.) Cel care primește șpagă, mită, șperț; sperțar. – Din șpagă + suf. -ar. Vezi definitia »

poșlinár, poșlinári, s.m. (înv.) persoană care încasa poșlina. Vezi definitia »