BELEÁ, belele, s. f. (Fam.) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc. ◊ Expr. A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din. tc. belâ. Vezi definitia »

frunceá s.f. (înv.) frunte. Vezi definitia »

Actiunea notariala prin care se preia creanta unui debitor in fata altui creditor prin intocmirea Actului de fidejusiune autentificat in fata notarului public. Dim momentul acesta fidejusiuorul este beneficiarul creantzei in fata creditorului, minim pe aceeasi termeni initiali ai contractului initial, eventual cu mentionarea unor clauze suplimentare. Acest act se noteaza in cartea funciara aferenta imobilului prin opertii si acte similare notarii ipotecare. Vezi definitia »

MERTEPEÁ s. f. (Turcism înv.: în loc. adv.) De la mertepea = cum se cuvine, cu rost. – Din tc. mertebe „ordine, rang, grad”. Vezi definitia »

CÍNCISPRECELEA, CÍNCISPRECEA num. ord. v. cincisprezecelea. Vezi definitia »