SUPRATÁRĂ, supratare, s. f. Tara¹ (1) celui de-al doilea ambalaj al unei mărfi. – Supra- + tară. Vezi definitia »

serăútă s.f. sg. (înv.) numele a două plante erbacee cu tulpină lânoasă și ramificată de la bază, cu flori mici, roz-violacee sau roșii-purpurii; imortelă, plevaiță. Vezi definitia »

CAPITÁLĂ s. f. oraș al unei țări unde își au reședința organele puterii de stat. (< fr. capitale) Vezi definitia »

LITIÁZĂ s.f. Boală produsă de prezența calculilor în anumite organe; calculoză. [Pron. -ti-a-. / < fr. lithiase, cf. gr. lithos – piatră]. Vezi definitia »

BIELÉTĂ s.f. Bielă de dimensiuni mai mici, articulată la capul unei biele principale, în motoarele cu mai mulți cilindri. [Pron. bi-e-. / < fr. biellette]. Vezi definitia »