Definita cuvantului ismă
ísmă (-me), s. f. – 1. (Înv.) Miros, parfum. – 2. Mentă. Var. izmă. Mr. aνiazmu. Ngr. (ἀ)γιόσμος „mentă”, de unde și alb. dhiozmë, bg. giozum. Cuvîntul ngr., din gr. ἠδύοσμον, pare să fi suferit o apropiere de ἀγίασμα, cf. aghiasmă, poate datorită folosirii acestei plante (cf. sp. hisopo „plantă” și „mătăuz”). Din gr. òσμή „miros” după Tiktin; de la òσμή prin intermediul unei forme eolice ὔσμη › *iusmă, după Diculescu, Elementele, 482; de la mag. izme, după Gáldi, Dict., 178; din mag. izmat „parfum” ‹ germ. Schmack, după Pușcariu, Dacor., VII, 117; Pușcariu, Lr., 105 și DAR.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ismă
USTURĂTÚRĂ, usturături, s. f. Usturime. – Ustura + suf. -ătură. Vezi definitia »
SCITÁLĂ s. f. (ant.) 1. bici, curea. 2. scrisoare secretă (la spartani, scrisă cu caractere convenționale). (< it. scitala) Vezi definitia »
ILEÍTĂ, ileite, s. f. (Med.) Afecțiune inflamatorie a ileonului. – Din fr. iléite. Vezi definitia »
VULPIȘOÁRĂ, vulpișoare, s. f. Diminutiv al lui vulpe (I 1); vulpiță. – Vulpe + suf. -ișoară. Vezi definitia »
sticnitúră, sticnitúri, s.f. (reg.) icneală, icnire, icnet; geamăt, suspin. Vezi definitia »