JUG, juguri, s. n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, în unele țări, se fixează de coarnele lor. ◊ Expr. A trage la jug = a) a trage carul, căruța, plugul etc.; b) fig. (despre oameni) a munci din greu, peste puteri. ♦ Muncă grea, neplăcută; robie, tiranie. 2. Jujeu. ♦ Colac de lemn îmbrăcat în piele care se pune uneori la gâtul cailor și prin care se trec hamurile. 3. Piesă în formă de cadru sau de inel, care servește la susținerea altor piese ale unei mașini sau ale unei unelte. ♦ Grindă sau riglă de lemn folosită la construcția acoperișurilor. 4. Parte componentă a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei mașini electrice, care nu are înfășurări electrice. – Lat. jugum. Vezi definitia »

ug (-ghi), s. m. – Veche monedă ungurească de aur, valora 200 bani sau aspri în 1660. – Var. ughi. Sl. ugrŭskŭ „ungar” (Tiktin), abreviat ug în documente. Nu pare să fi avut circulație reală. Pl. a stat la baza var. (Byck-Graur 25). Vezi definitia »

MOTOPLÚG, motopluguri, s. n. Plug mecanic pus în mișcare de un tractor sau formând un ansamblu cu acesta. – Moto¹- + plug. Vezi definitia »

CALORIFÚG, -Ă adj., s.m. (Substanță, agent) rău conducător de căldură. [< fr. calorifuge, cf. lat. calor – căldură, fugere – a fugi]. Vezi definitia »

RUG², ruguri. s. n. Grămadă de lemne pe care se ardeau, în antichitate, jertfele sau morții și, în evul mediu, condamnații la moarte. – Lat. rogus (după rug¹). Vezi definitia »