vandrúg s. m., pl. vandrúgi Vezi definitia »

DRUG, (1, 2) drugi, s. m., (3) druguri, s. n. 1. S. m. Bară de fier sau de lemn având diverse întrebuințări (în lucrări de construcții). ♦ (Înv.) Lingou. 2. S. m. Fiecare dintre cele două lemne groase, sprijinite pe câte două picioare, care alcătuiesc patul sau corpul războiului de țesut manual. 3. S. n. Punct de broderie asemănător cu festonul, prin care se obțin pe cusătură linii (dese și) pline. – Din scr. drug. Vezi definitia »

tug, túguri, s.n. (reg.) unealtă de lustruit piei, în tăbăcărie. Vezi definitia »

nemeșúg s.n. (înv.) 1. nemeșie, calitatea de nemeș. 2. clasa nemeșilor, totalitatea lor. Vezi definitia »

PRIETEȘÚG, prieteșuguri, (Pop.) Prietenie. [Pr.: pri-e-] – Prieten + suf. -șug. Vezi definitia »