DURÁN s. n. sticlă rezistentă la variațiile bruște de temperatură, din care se fac obiecte de laborator. (< engl. duran) Vezi definitia »

FAZÁN s. m. 1. pasăre din familia galinaceelor, al cărei bărbătuș are un penaj frumos colorat și o coadă lungă. 2. (arg.) naiv, fraier. ♦ (fam.) a pica de ~ = a fi păcălit (din naivitate). (< rus. fazan) Vezi definitia »

TAVÁN, tavane, s. n. 1. Suprafața interioară a planșeului superior dintr-o încăpere; plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere. 2. (Reg.) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. [Pl. și: tavanuri] – Din tc. tavan. Vezi definitia »

SEFTIÁN s. n. v. saftian. Vezi definitia »

SENONIÁN, -Ă, senonieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Etaj al cretacicului superior, caracterizat prin faună de amoniți, echinide, lamelibranhiate, gasteropode, corali etc. 2. Adj. Care se referă la formațiile sau la vârsta senonianului (1). [Pr.: -ni-an] – Din fr. sénonien. Vezi definitia »