Definita cuvantului noimă
NÓIMĂ, noime, s. f. 1. Înțeles, sens, conținut (al unui cuvânt sau enunț); rost. ◊ Loc. adj. și adv. Cu noimă = logic, cu judecată; înțelept, cuminte. Fără (nici o) noimă = fără sens, fără judecată; prostesc, absurd. ◊ Expr. A nu avea (nici o) noimă = a fi fără sens, absurd. 2. (Pop.) Menire, țel, scop; motiv, cauză. 3. (Rar) Simbol, convenție. – Din ngr. nóima.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu noimă
PEBRÍNĂ s.f. Boală infecțioasă a viermilor de mătase, manifestată prin mici pete negre care apar pe pielea acestora. [< fr. pebrine]. Vezi definitia »
ELECTROFOREGRÁMĂ, electroforegrame, s. f. Diagramă electroforetică a conținutului proteic din plasma sângelui. – Din fr. électrophorégramme. Vezi definitia »
AMPLIDÍNĂ s. f. mașină electrică amplificatoare de curent continuu, cu flux magnetic transversal. (< fr. amplidyne) Vezi definitia »
TOXÓNĂ s. f. produs analog toxinelor, secretat de bacterii. (< fr. toxone) Vezi definitia »
CONVERGÉNȚĂ s. f. 1. faptul de a converge. ♦ teoria ~ței = teorie burgheză care preconizează evoluția celor două sisteme social-economice și politice, socialismul și capitalismul, spre un tip comun de societate, fără a fi nevoie de revoluția socială. 2. proprietate a unui fascicul de radiații de a-și micșora secțiunea, concentrându-se într-un singur punct. ◊ însușire a unui sistem optic de a transforma fasciculele paralele sau divergente în fascicule convergente. 3. (mat.) proprietate a unui șir și a unei serii de a fi convergente. 4. (biol.) apariție, în cursul evoluției, a unor caractere structurale sau funcționale aparent similare la specii înrudite, datorită adaptării la aceleași condiții de viață. (< fr. convergence) Vezi definitia »