HALOGENÚRĂ, halogenuri, s. f. Compus al unui halogen cu un element chimic, cu un radical organic sau anorganic. – Din fr. halogénure. Vezi definitia »

pătărângă, pătărângi, s.f.(reg.) par, ciomag, nuia lungă. Vezi definitia »

CHIULÁSĂ s. f. v. culasă. Vezi definitia »

GHÍBRĂ s. f. (mar.) partea curbată a etravei. (< fr. guibre) Vezi definitia »

MIÉRȚĂ, mierțe, s. f. (Reg.) Veche unitate de capacitate pentru cereale folosită în trecut în Moldova și în Transilvania, care a variat în timp și după regiuni. – Din magh. mérce. Vezi definitia »