Definita cuvantului iureș
iúreș (iúreșuri), s. n. – Asalt, năvală, goană. – Var. iuruș. Mr. iurușe, megl. iruși. Tc. yürü(yü)ș (Roesler 593; Cihac, II, 588; Pascu, Beitragë, 52), cf. bg. juruš, sb. juriš, ngr. γιουρούσι. – Der. iuruși, vb. (a invada, a asalta).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iureș
AMÚȘ, amușe, s. n. Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile la argăsit. – Comp. magh. hamvas. Vezi definitia »
BOTRÓȘ, botroși, s. m. Pasăre cântătoare cu ciocul foarte scurt, cu pene roșii-închise pe piept, negre pe cap, cenușii pe spate și albe la coadă (Pyrrhula vulgaris). – Din bot + roș. Vezi definitia »
STÓGOȘ, -Ă, stogoși, -e, adj. (Despre oi) Care aparține unei varietăți rezultate din încrucișarea oilor țigaie și țurcană; (despre lână) care provine de la astfel de oi; cu firul lung, gros și drept. – Et. nec. Vezi definitia »
GHIOZDĂNÁȘ, ghiozdănașe, s. n. Diminutiv al lui ghiozdan; ghiozdănel. – Ghiozdan + suf. -aș. Vezi definitia »
BULGĂRÁȘ, bulgărași, s. m. Diminutiv al lui bulgăre. Vezi definitia »