Definita cuvantului iureș
iúreș (iúreșuri), s. n. – Asalt, năvală, goană. – Var. iuruș. Mr. iurușe, megl. iruși. Tc. yürü(yü)ș (Roesler 593; Cihac, II, 588; Pascu, Beitragë, 52), cf. bg. juruš, sb. juriš, ngr. γιουρούσι. – Der. iuruși, vb. (a invada, a asalta).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iureș
PRUNCUCIGÁȘ, -Ă adj., s. m. f. (cel) care își ucide propriul copil. (< prunc + ucigaș) Vezi definitia »
păzáș, păzáși, s.m. (reg.) cantonier la calea ferată. Vezi definitia »
válmeș (înv.) adv. Vezi definitia »
strungăráș, strungăráși, s.m. (pop.) cioban tânăr care mână oile la strungă. Vezi definitia »
prospătáș, prospătáși, adj., s.m. (înv.) (pescar) care vindea pește proaspăt prin sate. Vezi definitia »