IÚRĂȘ s. n. v. iureș. Vezi definitia »

țeliníș, țeliníșuri, s.n. (înv.) pământ nelucrat, țelină. Vezi definitia »

TĂCIUNÁȘ, tăciunași, s. m. Diminutiv a lui tăciune. – Tăciune + suf. -aș. Vezi definitia »

ALUNECÚȘ, (1) alunecușuri, s. n. 1. Loc alunecos. ♦ Ghețuș. 2. (Rar) Alunecare. [Var.: lunecúș s. n.] – Aluneca + suf. -uș. Vezi definitia »

CERCETÁȘ, -Ă, cercetași, -e, s. m. și f. 1. Persoană trimisă să cerceteze, să ia informații despre ceva; militar care execută o cercetare. 2. S. m. și f. Persoană care făcea parte din organizația cercetășiei. – Cerceta + suf. -aș. Vezi definitia »