IMPOTÉNȚĂ s.f. (Rar) Lipsă de vigoare; neputință, moleșeală. ♦ Imposibilitatea săvârșirii actului sexual de către un bărbat. [< fr. impotence, lat. impotentia]. Vezi definitia »

PROTROMBÍNĂ s.f. Substanță inactivă din sânge, care se transformă în trombină. [< fr. prothrombine]. Vezi definitia »

DIAGLÍFĂ s. f. (arte) ornament gravat în relief prin adâncirea materialului tăiat. (< fr. diaglyphe) Vezi definitia »

molíftă (molífte), s. f. – Slujbă, serviciu religios celebrat în afara slujbelor obișnuite. – Var. (înv.) molivtă, molitfă. Megl. moliftă. Sl. (bg.) molitva (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Miklosich, Lexicon, 379; Cihac, II, 201; Berneker, II, 66), din sl. molĭba „rugăciune”, moliti „a ruga”. – Der. molitve(l)nic (var. moliftelnic), s. n. (liturghier, ritual), din sl. molitvĭnikŭ, cf. bg., sb. molitvenik. Cf. molebnic. Vezi definitia »

ECHIVALÉNȚĂ s. f. 1. însușire a tot ceea ce este echivalent; egalitate de valoare, de semnificație etc. 2. (log.) relație între două enunțuri sau judecăți care sunt adevărate sau false împreună. 3. (mat.) relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi. 4. simptom care substituie un altul obișnuit pentru o anumită boală. ◊ manifestare patologică la epileptici, care înlocuiește crizele propriu-zise. (< fr. équivalence) Vezi definitia »