Definita cuvantului jalbă
jálbă (jélbi), s. f. – 1. Plîngere, reclamație. – 2. Cerere, petiție. – Var. (Mold.) jalobă. Sl. žalĭba (Miklosich, Lexicon, 191; Cihac, II, 155; Tiktin), cf. bg. žalba. Var. din sl. žaloba (Ivănescu, BF, VI, 104), cf. ceh., pol., rus. žaloba. – Der. jelbui, vb. (a reclama, a se plînge); jelbar, s. m. (persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor; reclamant, solicitant).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu jalbă
COCOÁNĂ s. f. v. cucoană. Vezi definitia »
FRAGRÁNȚĂ s.f. (Liv.) Miros plăcut. [< fr. fragrance, it. fragranza]. Vezi definitia »
SCẤRBĂ, scârbe, s. f. 1. Aversiune nestăpânită (fizică sau morală) față de cineva sau de ceva; dezgust, repulsie; greață, silă. ◊ Loc. vb. A-i fi (sau a i se face) cuiva scârbă sau a-l prinde (ori a-l cuprinde) pe cineva scârba (sau o scârbă) = a se scârbi. ♦ (Rar) Ceea ce provoacă scârbă (1) sau, p. ext., spaimă, groază. 2. (Fam.) Epitet pentru o ființă murdară, dezgustătoare sau josnică, mârșavă; p. ext. epitet pentru o ființă neînsemnată. ♦ Faptă urâtă, nedemnă; ticăloșie. ♦ (La pl.) Vorbe murdare, triviale; ocări, înjurături. 3. (Reg.) Întristare, mâhnire, supărare. ♦ Grijă, necaz; nenorocire. 4. (Înv.) Mânie, furie; dușmănie. – Din sl. skrŭbĩ. Vezi definitia »
PERÚLĂ s. f. înveliș protector al mugurilor la arbori. (< fr. pérule, lat. perula) Vezi definitia »
FONOANGEIOGRÁMĂ s. f. imagine înregistrată prin fonoangeiografie. (< fr. phonoangéiogramme) Vezi definitia »