JEB, jeburi, s. n. (Reg.) Buzunar. – Din magh. zseb. Vezi definitia »

ERÉB s. n. (mit.) loc întunecat, subteran, unde era împărăția morților. (< lat. erebum, gr. erebos) Vezi definitia »

GHEB², ghebe, s. n. V. ghebă. Vezi definitia »

gheb (-buri), s. n. – 1. Cocoașă. – 2. Specie de ciuperci comestibile (Agaricus melleus). – Var. ghib, gheabă. Lat. *glibba, probabil în loc de *gibbla ‹ *gibbula, cuvînt folosit de Vegecio (Battisti, III, 1837; cf. Pușcariu 708; DAR; REW 3754); cf. cat. gep, sp. giba, chepa, port. geba. Der. din sl. gǫba „burete”, cf. bg. găba „ciupercă” (Cihac, II, 502; Conev 42), nu este posibilă din punct de vedere fonetic. Graur, BL, V, 62, pune sub semnul întrebării der. din lat., fără motive suficiente. – Der. ghebos, adj. (cocoșat); gheboși (var. (în)gheboșa), vb. (a cocoșa; a îndoi, a încovoia); înghebeji, vb. (Olt., a goni, a hăitui). – Din rom. provine mag. göb „cocoașă” (Edelspacher 13; Candrea, Elemente, 408). Vezi definitia »

EFÉB s.m. (La vechii greci) Tânăr ajuns la pubertate; adolescent. ♦ Membru al unei efebii. [< fr. éphèbe, cf. lat. ephebus, gr. ephebos]. Vezi definitia »