EFÉB, efebi, s. m. (în Grecia antică) Adolescent care făcea parte dintr-un colegiu (cu caracter militar). ♦ Tânăr ajuns la pubertate; adolescent. ♦ (Azi) Tânăr de o deosebită frumusețe. – Din fr. éphèbe, lat. ephebus. Vezi definitia »

GHEB¹, (1, 2) gheburi, (3) ghebe, s. n. 1. Cocoașă (la om). 2. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. (La pl.) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, și cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea). ◊ Ghebe de brad = ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire, cărnoasă și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). Ghebe de pădure = ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes). – Probabil lat. *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus < gibbus). Vezi definitia »

ERÉB s.n. (În mitologia greacă) Loc întunecat, subteran, unde era împărăția morților. [Cf. it. erebo, lat. erebum, gr. erebos]. Vezi definitia »

BAB EL-MANDEB (BAB AL-MANDAB), str. care desparte Pen. Arabia de Africa, legînd M. Roșie de G. Aden. Lungime: 109 km. lățime minimă: 26,5 km: ad. minimă: 60 m; ad. max.: 323 m. La intrarea în str. se găsește îns. Perim. Navigație intensă. Vezi definitia »

GHEB², ghebe, s. n. V. ghebă. Vezi definitia »