PONTĂLUÍRE s. f. v. pontălui. [DAR] Vezi definitia »

STRÂMTOÁRE, strâmtori, s. f. 1. Loc strâmt, îngust, între munți sau între dealuri; defileu, trecătoare. ♦ P. gener. Loc îngust. 2. Fâșie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane și se află între două porțiuni de uscat apropiate. 3. Faptul de a fi strâmt. 4. Fig. Situație grea, stânjenitoare (datorită lipsei de bani); încurcătură, jenă (financiară). – Strâmt + suf. -oare. Vezi definitia »

ciocănitoáre, ciocănitóri, s.f. (pop., înv.) mitralieră. Vezi definitia »

FRITÁRE s.f. (Metal.) Calcinare a minereurilor. [< frita]. Vezi definitia »

COMPILÁRE, compilări, s. f. Acțiunea de a compila și rezultatul ei. – V. compila. Vezi definitia »