halí (halésc, halít), vb. – A mînca, a înfuleca, a se ghiftui. Țig. ha-, part. halo „a mînca” (Vasiliu, GS, VII, 116; Graur 159; Juilland 166). – Der. haleală, s. f. (mîncare); halap, s. m. (mîncău); halie, s. f. (foame); haleaos, s. n. (mîncare); halos, adj. (mîncău); nehalit, adj. (flămînd). Cf. țig. sp. jalar „a mînca”, jallipen „mîncare” (Besses 92; Claveria 126). Sînt cuvinte familiare sau de arg. Vezi definitia »

CAVALLI, Pietro Francesco (pe numele adevărat Pietro Francesco Caletti-Bruni) (1602-1676), compozitor italian. Elev al lui Monteverdi. Unul dintre întemeietorii operei venețiene. Opere („Ercole Amante”), muzică bisericească și de cameră. Vezi definitia »

SINELÍ vb. IV. v. sinili. Vezi definitia »

șpențălí, șpențălésc, vb. IV (reg.; despre obiectele de îmbrăcăminte) a coase. Vezi definitia »

GAÉLI s. m. pl. Populație de origine celtică ce a locuit în vechime Irlanda și Scoția. – Din fr. Gaëls. Vezi definitia »