NERĂZBÍT, -Ă, nerăzbiți, -te, adj. (Rar) Care nu poate fi răzbit, prin care nu se poate străbate, peste care nu se poate trece; de nepătruns. – Ne- + răzbit. Vezi definitia »

hóit (hóituri), s. n. – Cadavru. Mag. holt, în loc de halott (Cihac, II, 506; DAR). Fonetismul nu este convingător. Vezi definitia »

RETĂLMĂCÍT, -Ă, retălmăciți, -te, adj. Care a fost tălmăcit din nou. ♦ Răstălmăcit. – V. retălmăci. Vezi definitia »

SOMATOCÍT s. n. celulă somatică. (< fr. somatocyte) Vezi definitia »

HORNBLENDÍT, hornblendiți, s. m. Rocă grăunțoasă alcătuită în special din hornblendă. – Din fr. hornblendite. Vezi definitia »