Definita cuvantului joben
jobén (jobéne), s. n. – Pălărie bărbătească înaltă, cilindru. De la Jobin, pălărier francez stabilit în București la jumătatea sec. XIX (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 221). – Der. înjobenat, adj. (cu joben).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu joben
șmen, șmenuri s. n. 1. (deț.) rană întreținută sau autoprovocată. 2. escrocherie practicată de traficanții de valută, constând în înlocuirea banilor cu hârtie de ziar în timpul unei tranzacții. 3. (deț.) consumul intenționat de alimente alterate. 4. (intl.) ascunzătoare, ascunziș. Vezi definitia »
SILÉN, sileni, s. m. Nume dat, în mitologia greacă, satirilor bătrâni; p. ext. persoană în vârstă care, sub o înfățișare grotescă, ascunde o înțelepciune ironică. – Din lat. Silenus, fr. Silène. Vezi definitia »
LEPIDOSIRÉN s.m. Pește specific fluviului Amazon, care respiră prin branhii și prin plămâni. [< fr. lépidosirène]. Vezi definitia »
ANTIOXIGÉN s.n. Antioxidant. [< fr. antioxygène]. Vezi definitia »
DIABETOGÉN, -Ă adh. care produce diabet. (< fr. diabétogène) Vezi definitia »