COMPÚNERE s.f. 1. Acțiunea de a compune și rezultatul ei; alcătuire. 2. (Concr.) Bucată literară sau muzicală; compoziție. 3. (Lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea a două cuvinte care formează un cuvânt nou. 4. Lucrare școlară asupra unei teme. [< compune]. Vezi definitia »

SIGNĂTOÁRE, signători, s. f. Clapă de metal care servește pentru a fixa coala de hârtie când se introduce în mașina de tipar. – Cf. signatură. Vezi definitia »

MUȚÍRE, muțiri, s. f. Faptul de a muți; muțenie, tăcere. – V. muți. Vezi definitia »

FORÁRE s.f. Acțiunea de a fora și rezultatul ei; foraj. [< fora]. Vezi definitia »

CRONICIZÁRE, cronicizări, s. f. Acțiunea de a se croniciza. – V. croniciza. Vezi definitia »