ASFIXÍE s. f. oprire a respirației prin strangulare, respirarea unui gaz toxic, înec etc.; sufocare. (< fr. asphyxie, gr. asphyxia) Vezi definitia »

HISTOPATOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu patologia țesuturilor. [Gen. -iei. / < fr. histopathologie]. Vezi definitia »

bărăcíe (bărăciúne) s.f. (înv., pop.) 1. baltă, mocirlă. 2. ochi (în râu). Vezi definitia »

predpisánie, predpisánii, s.f. (înv.) dispoziție, ordin, instrucțiune scrisă. Vezi definitia »

SCÓLIE s. f. 1. cântec aedic în Grecia antică, cu acompaniament instrumental. 2. adnotare gramaticală sau critică la un text clasic. 3. remarcă relativă la o problemă, la o teoremă rezolvată sau demonstrată anterior. (< fr. scolie) Vezi definitia »