Definita cuvantului julă
júlă (júle), s. f. – Femeie, muiere. Țig. žuli, ğuli (Graur, BL, V, 68). Legătura pe care o stabilește DAR cu mag. suli „rău” pare greșită. – Der. julan, s. m. (bărbat afemeiat); juleaică, s. f. (femeie), pe care Bogrea, Dacor., II, 899, îl punea în legătură cu numele Zuleica, cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 173; juleandră (var. șuleandră, ciuleandră), s. f. (femeie, muiere), cu suf. expresiv -andră, cf. buleandră, fleand(u)ră, după Graur, BL, IV, 198, la un țig. *ğuνlengero, de la ğuνli „femeie”); ciuleandra, adv. (hoinărind, umblînd creanga).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu julă
ALUMINÓZĂ s. f. pneumoconioză provocată de inhalarea pulberilor fine de aluminiu. (< fr. aluminose) Vezi definitia »
BRAȚÉTĂ s. f. (Fam., în expr.) A merge cu cineva (sau a lua pe cineva) la brațetă = a merge cu cineva (sau a lua pe cineva) de braț. – Din braț (după it. [a] braccetto). Vezi definitia »
MIOGRÁMĂ, miograme, s. f. (Med.) Diagramă a contracției musculare obținută la miograf. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myogramme. Vezi definitia »
SĂPUȘOÁRĂ, săpușoare, s. f. Diminutiv al lui sapă1. – Sapă1 + suf. -ușoară. Vezi definitia »
-DRÓM(Ă) elem. dromo-. Vezi definitia »