Definita cuvantului jumară
jumáră (jumắri), s. f. – 1. Resturile rezultate din topirea slăninii porcului. – 2. Ouă bătute, papară. – Var. (Banat) jumarcă. Germ. din Austria Schmarren „mîncare cu ouă bătute prăjite în untură” (Philippide, Principii, 38; Tiktin; DAR), cf. mag. zsumórka, morzsóka „ouă bătute”, bg. džumerki „jumări”, pe care DAR îl pune în legătură poate incorect, cu rus. žimera, žomera „reziduuri”. Din sb. după Conev 88. Cu al doilea sens, se folosește numai în Munt. și la pl.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu jumară
COSECÁNTĂ s.f. Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu secanta trigonometrică a unghiului complementar. [< fr. cosécante]. Vezi definitia »
COCHÍLĂ s.f. Cochilie (2). [< fr. coquille]. Vezi definitia »
MOCÁNCĂ, mocance, s.f. 1. Soție sau fiică de mocan; femeie originară din Transilvania. 2. (La sg. art.) Numele unui dans popular. Vezi definitia »
SCOFÁLĂ s. f. (Fam. și ir.) Pricopseală, folos, ispravă. ♦ Ceea ce e de folos, util, valoros. – Et. nec. Vezi definitia »
CÁSTĂ s.f. Fiecare dintre clasele sociale închise și strict delimitate prin originea comună, prin privilegiile membrilor lor etc., în care era împărțită societatea din India și din alte țări orientale; (p. ext.) grup social închis care își apăra izolarea și privilegiile sale egoiste. ◊ Spirit de castă = spirit îngust, exclusivist. [< fr. caste, cf. port. casta – rasă pură]. Vezi definitia »