DECUBÍT s. n. Poziție a corpului când este întins la orizontală. ♦ Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliți să stea mult timp culcați. – Din fr. décubitus, lat. decubitus. Vezi definitia »

ȘUȘOTÍT s. n. (Rar) Șușoteală. [Var.: șoșotít s. n.] – V. șușoti. Vezi definitia »

zgarcit Vezi definitia »

ANUMÍT, -Ă, anumiți, -te, adj. 1. Bine determinat; hotărât, cunoscut. O anumită zi. O anumită casă. ♦ Deosebit, special. Se uita într-un anumit fel. 2. Unul, oarecare. Anumiți oameni. – Din anume + suf. -it (după germ. bestimmt). Vezi definitia »

MĂCELĂRÍT¹ s. n. Măcelărire. ♦ Ocupația măcelarului. – V. măcelări. Vezi definitia »