túse s. f. – Act respirator reflex cauzat de îmbolnăvire. – Var. Mold. tusă. Mr., megl. tuse. Lat. tūssis (Pușcariu 1781; REW 9016), cf. it., port. tosse, prov., cat., sp. tos, fr. toux. – Der. tuși (mr. tuședz, tușire), vb. (a avea un acces de tuse), din lat. tussῑre (Pușcariu 1782; REW 9015), cf. it. tossire, engad., port. tussir, prov., cat. tossir, v. fr. toussir, sp. toser, cuvînt de uz general (ALR, I, 146); tuset, s. n. (acces de tuse); tușit, s. n. (access de tuse); tușitură, s. f. (tuse). Vezi definitia »

pudră de mătase expr. (tox.) cocaină. Vezi definitia »

RONDE-BOSSE ROND-BOS/ s. n. lucrare de sculptură executată complet în relief, nemaifăcând astfel corp comun cu fondul. (< fr. ronde-bosse) Vezi definitia »

bese, băs, v. i., v. r. (vulg.) a elimina gaze intestinale. Vezi definitia »

BORGHESE, familie patriciană de mecenați, originară din Siena. Mai importanți: Camilio B., papă (1605-1612), sub numele de Paul V, și nepotul acestuia, cardinalul Caffarelli, fondatorul celebrei galerii de artă din Roma, adăpostită de Vila Borghese. Vezi definitia »