DUHLÍU, -ÍE, duhlii, adj.(Rar) Glumeț, hazliu, spiritual. – Duh + suf. -liu (după chef – chefliu, haz – hazliu). Vezi definitia »

HIMÉNIU s. n. partea centrală a ciupercilor, din elemente producătoare de spori; himen¹ (2). (< fr. hyménium, gr. hymenion) Vezi definitia »

STÚDIU, studii, s. n. 1. Acțiunea de a studia (1); muncă intelectuală susținută depusă în vederea însușirii de cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu. ♦ Spec. Însușire de cunoștințe științifice; învățătură. ◊ Expr. A-și face studiile = a parcurge succesiv diverse grade de învățământ; a urma cursurile unei școli, instituții de învățământ. ♦ (Teatru; în expr.) A pune o piesă în studiu = a începe repetițiile la o piesă. 2. Materie de învățământ. 3. Lucrare, operă științifică. 4. (În artele plastice) Schiță parțială sau preliminară cu ajutorul căreia pictorul, sculptorul etc. compune și execută o operă definitivă. ♦ Compoziție muzicală cu caracter de virtuozitate, destinată mai ales unui scop pedagogic (de exercițiu). – Din lat. studium, it. studio. Vezi definitia »

GHIÓȘIU s.n. Ornament gravat în linii întretăiate, drepte sau ondulate, folosit în bijuterie. [< fr. guillochis]. Vezi definitia »

SEABORGIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 106, produs în mod artificial. [Pr.: sibórgiu – Sb.: Sg] (cf. engl. seaborgium < n. pr. Glenn T. Seaborg = chimist american, a colaborat la descoperirea a zece elemente transuranice; 1994) [MW] Vezi definitia »