CÚRIU s. n. Element chimic radioactiv sintetic, metal de culoare argintie. [Pr.: cürĩu – Var.: cúrium s. n.] – Din fr. curium. Vezi definitia »

MANÚBRIU s. n. 1. tub la meduze unde se află orificiul buco-anal. 2. structură anatomică în formă de mâner. ♦ ~ sternal = os lat, articulat cu sternul. 3. celulă cilindrică din interiorul anteridiei la unele plante inferioare. (< fr., lat. manubrium) Vezi definitia »

ORATÓRIU s.n. 1. Edificiu (capelă, paraclis, încăpere etc., situate de obicei în mănăstiri, biserici) rezervat reuniunilor făcute pentru rugăciuni. ◊ Ordinul Oratoriului = ordin călugăresc catolic de „buni vorbitori”, întemeiat la Roma în sec. XVI de Philippo de Neri. 2. (Muz.) Lucrare vocal-simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică pentru cor, soliști și orchestră; (p. restr.) cantată. 3. (Rel.) Denumire a mai multor ordine și asociații religioase. [Pron. -riu. / cf. lat. oratorium, it. oratorio, fr. oratoire]. Vezi definitia »

MISTÉRIU s. n. v. mister¹. Vezi definitia »

COLÓDIU s.n. Soluție obținută prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de alcool și eter. [Pron. -diu. / < fr. collodion, cf. lat. collodium, gr. kollodes – cleios]. Vezi definitia »