tescár, tescári, s.m. (reg.) proprietar sau mânuitor de teasc. Vezi definitia »

JUGULÁR, -Ă adj. Care aparține gâtului, care ține de gât. ◊ Venă jugulară (și s.f.) = venă principală a gâtului, care adună sângele din cap și din gât. [< fr. jugulaire, cf. lat. iugulus – gât]. Vezi definitia »

GRĂDINÁR, grădinari, s. m. Persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini. – Grădină + suf. -ar. Vezi definitia »

CALCÁR, calcare, s. n. Rocă sedimentară sau biogenă formată din carbonat de calciu; (pop.) piatră-de-var. [Acc. și: cálcar] – Fr. calcaire (lat. lit. calcarius). Vezi definitia »

PĂCURÁR¹, păcurari, s. m. (Înv. și reg.) Păstor, cioban. – Din lat. pecorarius. Vezi definitia »