Definita cuvantului necerut
NECERÚT adj. v. OFERI (1). A propune cuiva (în semn de atenție, de bunăvoință etc.) să primească un lucru necerut; a da în dar, a pune la dispoziție. [DEX '98]

Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu necerut
ciufut. Numele unei populații de evrei din zona Munților Caucaz. Vezi Wikipedia. Citez : „Ils se désignent entre eux sous le nom de Juhuro (ou Juvuro, en dialecte Kouba), signifiant ”Juifs„. Suite à límmigration de juifs dÁllemagne au 10e siècle, ils nomment ces derniers ”Juhuro Esghenezini„ (donc Ashkenazi) alors que les autochtones sáuto-désignent comme Juhuro Imuni (juifs de notre région, donc du Caucase-Est), ou encore Ivri (Hébreux) ou Yehudi. Dans les écrits bibliographiques, ils sont les Juifs du Caucase Est, de la montagne, les Juifs Tat, les Juhur, les Dagh Chufut. En Russie, ce sont les Gorskyie Yevrei (Juifs de la montagne).” Analizati pertinenta acestei trimiteri. Dagh Chufut Vezi definitia »
ZĂCÚT2, -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult într-un loc; (despre apă) stătut, clocit. ♦ Putred. 2. (Rar) care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat.V. zăcea. Vezi definitia »
alconaut, -ă, alconauți, -te s. m., s. f. bețiv, alcoolic Vezi definitia »
NEABĂTÚT, -Ă, neabătuți, -te, adj. 1. Care nu se abate din drumul pe care a apucat. 2. Care nu se abate de la un principiu, de la o normă; dârz, consecvent, ferm, intransigent. [Pr.: ne-a-] – Ne- + abătut. Vezi definitia »
MINÚT, -Ă, minute, s. n., s. f. I. S. n. 1. Unitate de măsură a timpului, egală cu a șaizecea parte dintr-o oră și care cuprinde șaizeci de secunde. ♦ P. gener. Interval scurt de timp. ◊ Loc. adj. și adv. La minut = (care se execută) pe loc, imediat. ◊ Loc. adv. Într-un minut = îndată, imediat. Din minut în minut = dintr-un moment în altul. ♦ Moment în care se întâmplă sau trebuie să se întâmple ceva. 2. (Concr.; la pl.) Mâncare (frugală) pregătită pe loc. la comanda consumatorului. 3. (Mat.) Unitate de măsură pentru unghiuri și arcuri, egală cu a șaizecea parte dintr-un grad. II. S. f. 1. Original (în creion) al unei hărți, al unui plan topografic etc., pe baza căruia se întocmește harta, planul topografic etc. respectiv. 2. (Jur.) Parte dintr-o hotărâre întocmită după terminarea deliberării, care cuprinde soluția dată de organul de justiție. 3. Document în care sunt consemnate hotărârile luate în urma unei consfătuiri. [Pl. și: (I 2) minuturi] – Din fr. minute, it. minuto, rus. minuta, germ. Minute. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z