TEODOLÍT s. n. goniometru de precizie folosit în geodezie și astronomie pentru măsurarea unghiurilor verticale și orizontale, a distanțelor zenitale și a azimuturilor. (< fr. théodolite) Vezi definitia »

DISUBSTITUÍT, -Ă adj. (despre derivați) obținut prin substituirea a doi atomi din moleculă. (< fr. disubstitué) Vezi definitia »

PLEȘUVÍT, -Ă, pleșuviți, -te, adj. Chel. – V. pleșuvi. Vezi definitia »

INFINÍT, -Ă, (1, 3) infiniți, -te, adj., s. m., (2) infinituri, s. n. 1. Adj. Care nu are margini, limite; nesfârșit², nemărginit, nemăsurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ◊ (Adverbial) Infinit mai valoros decât... 2 S. n. Categorie care exprimă natura absolută a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitată în spațiu și în timp și inepuizabilă pentru cunoaștere; ceea ce nu are sau pare că nu are limită în spațiu sau în timp; nesfârșit¹. ◊ Loc. adv. La infinit = în chip nelimitat, fără încetare. 3. S. m. (Mat.) Mărime variabilă care poate lua valori mai mari decât orice mărime dată. – Din. infinitus, fr. infini. Vezi definitia »

BRODÍT s. n. Faptul de a (se) brodi. ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. [Formă gramaticală; (în expr.) brodite] Vezi definitia »