nouréț, nouréțuri, s.n. (reg.) norișor, noruleț, nourel. Vezi definitia »

MITITELÚȚ, -Ă, mititeluți, -te, adj. Diminutiv al lui mititel. – Mititel + suf. -uț. Vezi definitia »

meslehéț s.n. (înv.) atribuție, slujbă. Vezi definitia »

dorobánț (dorobánți), s. m. – Soldat de infanterie din armata națională, aparținînd unui corp a cărui existență este atestată începînd din sec. XVII, sub conducerea marelui agă, din 1657. Desființat în 1688, reînființat la jumătatea sec. XIX. – Var. înv. dărăban(ț). Germ. Trabant, prin intermediul mag. darabant (Berneker 218; Tiktin; Candrea). Consoana finală a rezultatului normal *dorobant a fost alterată prin analogie cu pl. (Byck-Graur 259). – Der. dorobănțesc, adj. (al infanteriei naționale); dorobănțime, s. f. (trupe de infanterie). Vezi definitia »

DIAMÁLȚ s. n. extract de malț uscat, folosit la prepararea bomboanelor, în patiserie și în industria textilă. (< fr. diamalz) Vezi definitia »