ABSCÓNS, -Ă, absconși, -se, adj. (Livr.) Greu de înțeles; ascuns, tainic; (voit) obscur. – Din fr. abscons, lat. absconsus. Vezi definitia »

afrikaans (limbă) [pron. africáns] (a-fri-kaans) s. f. Vezi definitia »

adíns, adv. – Intenționat, expres. Se întrebuințează numai în loc. compuse: din adins, înadins (intenționat), mai cu dinadinsul (în special), cu tot dinadinsul (cu adevărat). < Lat. ad idipsum „întocmai pentru aceasta” (cf. Cesar: cohortes ad idipsum instructae); cf. cat. adés „atunci”, REW 4541 și DAR presupun un *ad ipsum illum; explicația bazată pe *ad de ipso (Candrea) nu este posibilă, căci ipsum (neutru) nu se putea întrebuința singur. La început folosit ca pron., în sec. XVII a devenit adv. Este curioasă caracteristica de a nu putea fi întrebuințat singur (ci în limba veche cu un pron. pers. și astăzi cu prep.), ca lat. ipsum. Vezi definitia »

NEINTÉNS adj. v. PAIERIC. Semn grafic în scrierea chirilică, de obicei fără valoare fonetică, pus după o consoană pentru a înlocui semnul moale sau semnul tare în poziție neintensă. [DEX '98] Vezi definitia »

NEÎNTÍNS adj. v. BRUFT. (Reg.) Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă). [DEX '98] Vezi definitia »