górnic (górnici), s. m. – 1. Pădurar. – 2. Paznic, ușier. – 3. Portar, ușier. Mag. gornjik, pol. gornik (Cihac, II, 502), din sl. gora „pădure”. În Trans. – Var. gorniceasă, s. f. (nevastă de paznic sau de ușier). Vezi definitia »

FECIORÉLNIC, -Ă, feciorelnici, -ce, adj. (Ca) de fecioară (1), specific fecioarei; fig. neprihănit, nepătat, nevinovat, imaculat, curat, cast, virginal, fecioresc¹. – Fecioară + suf. -elnic. Vezi definitia »

POTATÓRIC, -Ă adj. (Liv.) Care se referă la băutură, la chef. [Cf. germ. Potator, lat. potator – băutor]. Vezi definitia »

zoofític adj. m., pl. zoofítici; f. zoofítică, pl. zoofítice Vezi definitia »

DESMOTRÓPIC, -Ă adj. Care rezultă din desmotropie. [< fr. desmotropique]. Vezi definitia »