vrábie (-ắbii), s. f. – 1. Pasăre mică (Passer domesticis, P. montanus). – 2. (Arg.) Paznic, agent. – Mr. harabeu. Sl. vrabij (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 463; Conev 53), cf. bg. vrabĕi, slov. vrabelj, rus. vorobeĭ. – Der. vrabete (var. vrăbete, v(ă)răbeț, brabete, brăbete, b(ă)răbeț, hrăbeț, hrabete), s. m. (vrabie), din bg. vrabec (Conev 54), sb. vrabac; vrăbier, s. m. (vînător nepriceput); vrăbioară, s. f. (vrabie mică; bucată de carne de vită din regiunea șalelor); vrăbioi, s. m. (masculul vrabiei). Vezi definitia »

NEFRECTOMÍE, nefrectomii, s. f. (Med.) Extirpare a unui rinichi. – Din fr. néphrectomie. Vezi definitia »

ACVATIPÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de tipar cu cerneluri de acuarelă. [Gen. -iei. / < germ. Aquatypie]. Vezi definitia »

ERITROPSÍE s. f. defect de vedere constând în a percepe obiectele colorate în roșu. (< fr. érythropsie) Vezi definitia »

GIROMANȚÍE s. f. previziune făcută de cineva care se învârtește într-un cerc până amețește și cade pe una dintre literele înscrise în jurul cercului. (< fr. gyromancie) Vezi definitia »