CAICCÍU, caiccii, s. m. Conducător de caic. – Tc. kayikçi. Vezi definitia »

SECRETÓRIU, -IÉ adj. secretor. (< fr. sécrétoire) Vezi definitia »

țiu, țiuri s. n. gură. Vezi definitia »

ANTERÍU, anterie, s. n. Haină lungă purtată de preoții ortodocși; sutană. ♦ Haină lungă pe care o purtau în trecut boierii români. ♦ Haină lungă purtată în trecut de lăutari. [Var.: anteréu s. n.] – Din tc. anteri. Vezi definitia »

CÉSIU s. n. metal alcalin monovalent, moale, asemănător cu potasiul. (< fr. césium, cf. lat. caesius, verzui) Vezi definitia »