UMÁN, -Ă, umani, -e, adj. 1. Care ține de om sau de omenire, privitor la om sau la omenire, caracteristic omului sau omenirii; omenesc (1). ◊ Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. (Adesea adverbial) Care are dragoste față de oameni, care simte compasiune față de suferințele lor; omenos, bun, sensibil. – Din lat. humanus. Vezi definitia »

AEROPLÁN s. n. avion. (< fr. aéroplane) Vezi definitia »

TERZIMÁN s. m. v. tergiman. Vezi definitia »

CASTELÁN, -Ă s. m. f. proprietar, stăpân al unui castel; locuitor sau administrator al unui castel. (< lat. castellanus, it. castellano, pol. kasztellan) Vezi definitia »

GRAFICIÁN, -Ă s. m. f. cel care practică artele grafice. (< grafic + -ian) Vezi definitia »