Definita cuvantului lăută
lăútă (-te), s. f. – Instrument muzical. – Var. alăută. Tc. lauta, din arab. al ’ūd (T. Papahagi, GS, VII, 294), cf. ngr. λαοῦτο, bg. lauta, alb. lavut, it. liuto (calabr. lautu), fr. luth, sp. laud, port. alaude, germ. Laute. Der. lăutar, s. m. (muzicant țigan, violonist etc.; trîntor, bărzăun), cu var. alăutar, (a)lăutaș; lăutăreasă, s. f. (nevastă de muzicant; dans specific); lăutăresc, adj. (caracteristic lăutarilor); lăutărește, adv. (ca lăutarii; după ureche, fără să fi învățat muzică). Din rom. provin țig. labutaris „muzicant, violonist” și probabil bg. lautar (Capidan, Raporturile, 232).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu lăută
semnaleză că scena care urmează aparține trecutului Vezi definitia »
FECÚLĂ s. f. Amidon extras din turberculii de cartofi, din rădăcinile de manioc etc., folosit în alimentație. [Acc. și: féculă] – Din fr. fécule, lat. faecula. Vezi definitia »
AEROBIÓZĂ s.f. (Biol.) Formă de viață a microorganismelor aerobe. [< fr. aérobiose, cf. gr. aer – aer, bios – viață]. Vezi definitia »
STROPEÁLĂ, stropeli, s. f. Faptul de a (se) stropi; (concr.) lichid cu care se stropește. ♦ Ploaie ușoară și de scurtă durată. ♦ (Fam.) Băutură. – Stropi + suf. -eală. Vezi definitia »
TELEREVÍSTĂ s. f. revistă (3) transmisă la televiziune. (< tele2 + revistă) Vezi definitia »