Definita cuvantului laviță
láviță (lávițe), s. f. – Pat de scînduri, culcuș. – Var. laiță. Sl. (bg.) lavica (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 166; Conev 62; DAR), cf., sb. lavic, ceh. lavice, pol. ławica, țig. lavica. – Var., din bg. lajca (Scriban). – Der. la(v)icer, s. n. (covor mic pentru mobilă sau bănci).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu laviță
hégnă, hégne, s.f. (reg., înv.) aparat mânat de cai, de lăcărit țițeiul. Vezi definitia »
CHÍFTERIȚĂ, chifterițe, s. f. (Reg.) Coropișniță. – Din [coana] chifteriță (etimologie populară din conopiștiță < bg. konopištica). Vezi definitia »
FITOTOXÍNĂ s.f. Toxină vegetală. [< germ. Phytotoxin]. Vezi definitia »
PARONDONTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a parodonțiului. [ < fr. parondontite, cf. gr. para – lângă, odous – dinte]. Vezi definitia »
NERVATÚRĂ s. f. totalitatea nervurilor de pe suprafața unui obiect; nervație (2). (< fr. nervature, it. nervatura, germ. Nervatur) Vezi definitia »