Definita cuvantului leac
leác (leácuri), s. n. – 1. Medicament, remediu. – 2. Tratament. – Megl. leac. Sl. lĕkŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 349; Cihac, II, 166), cf. bg., cr., slov., rut. lĕk, sb. ljak, pol. lek. – Der. lecui, vb. (a trata; refl., a-și reface sănătatea, a se pune pe picioare; a se îndrepta, a se ameliora), din sl. lĕkovati, lĕkują, sau din leac; nelecuit, adj. (iremediabil); lecuitor, adj. (care lecuiește, care vindecă); lecuitor, s. m. (doctor); lecuință, s. f. (înv., remediu, tratament); lecuială, s. f. (vindecare, îndreptare). – Cf. leacă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu leac
socác (-áce), s. n. – (Banat) Stradă. Sb. sokak (Candrea), cf. tc. sokak (Tiktin). Vezi definitia »
budác s.n. (reg.) sapă (mică). Vezi definitia »
DIONISIÁC, -Ă adj. 1. referitor la Dionysos; extatic, pasionat, plin de fervoare; dionisian. ♦ serbări ĕ = dionisii. 2. (la Nietzsche) care desemnează predominanța impulsivă a pasiunilor, a simțurilor dezlănțuite, beția extatică. (< fr. dionysiaque, lat. dionysiacus, gr. dionysiakos) Vezi definitia »
sfârlác1, sfârláci, s.m. (reg.) 1. porc slab și de rasă proastă. 2. pește mărunt. Vezi definitia »
fărmác, fărmáce, s.n. (reg., înv.) unitate de lungime (a 46-a parte dintr-o palmă). Vezi definitia »