CÂNTÁRE, (II) cântări, s. f. I. Acțiunea de a cânta și rezultatul ei. II. 1. Cântec (de laudă, bisericesc etc.); muzică. ♦ Sunet caracteristic (plăcut) scos de diverse păsări și insecte. 2. Compoziție literară cu caracter laudativ. – V. cânta. Vezi definitia »

neghiobíre s.f. (înv.) prostire, tâmpire. Vezi definitia »

A CONDAMNA LA ÎNCHISOARE a arde, a ciuguli, a da la Maica Precista, a îmbarca, a împodobi, a încălța, a înfla, a înșuruba, a potcovi, a pune la secret, a vătui. Vezi definitia »

ADĂUGÍRE s. f. v. adăugare. Vezi definitia »

PRECONSULTÁRE s. f. consultare prealabilă. (< pre- + consultare) Vezi definitia »