Definita cuvantului lega
legá (lég, legát), vb. – A lăsa prin testament, a porunci, a cere, a lăsa. Lat. legare (sec. XIX), fr. leguer. Nu se obișnuiește să se conjuge. – Der. leg, s. n. (înv., legat, poruncă), din fr. legs; legat (var. înv., legată, legatum, legaton), s. n. (danie, mandat), din lat. legatum, în parte prin intermediul ngr. λεγάτον (sec. XVII, figurează în Îndreptarea legii); legatar, s. m., din fr. légataire, și mai înainte din lat. legatarius; legat, s. m. (delegat papal), din lat. legatus (sec. XVII); legați(un)e, s. f., din fr. légation; delega, vb., din fr. déléguer; delegați(un)e, s. f., din fr. délégation; relega, vb., din fr. reléguer.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu lega
VÍRGA subst. (Met.) Fenomen constând în evaporarea ploii înainte de a atinge solul, întâlnit mai ales în zonele montane. – Din lat., fr. virga. Vezi definitia »
MILÓNGA s. n. dans popular de origine argentiniană, înrudit cu tangoul, dar mai temperamental, mai dinamic; melodia corespunzătoare. (< sp. milonga) Vezi definitia »
ciuciurigá vb. I (reg.) a trage de păr sau de urechi. Vezi definitia »
BEȘLI-AGÁ s. m. v. beșleagă. Vezi definitia »
ASANGA (sec. 4 î. Hr.), filozof budist. După el lumea înconjurătoare nu are existență, dar există eul, gîndirea, care creează iluzia realității lucrurilor. Vezi definitia »