Arbore rasinos inalt pana la 50 de metri, cu coroana piramidala, cu tulpina dreapta si cu frunzele ascutite, molid Vezi definitia »

potrivire intamplatoare si numai intamplatoare Vezi definitia »

mînăstíre (mînăstíri), s. f. – Instituție religioasă, unde trăiesc călugări(țe). – Var. mănăstire, (înv.) monastire. Mr. mînăstir, megl. mănăstir. Ngr. μαναστήριον (Murnu 34), parțial prin intermediul sl. manastyrĭ (Tiktin; Graur, BL, VI, 155; cf. Vasmer, Gr., 94), cf. alb. monoštir, tc., bg. manastir, v. rus. manastyr. Cuvînt de uz general (ALR, I, 187). Var. monastire este artificială, formată după ngr. μοναστήριον. – Der. mînăstiresc, adj. (de mănăstire); mînăstioară, s. f. (mănăstire mică; joc de copii). Vezi definitia »

DEZORGANIZÁRE s.f. Acțiunea de a dezorganiza și rezultatul ei; neorânduială, dezordine. [< dezorganiza]. Vezi definitia »

PISTONÁRE s.f. Acțiunea de a pistona și rezultatul ei; pistonaj. [< pistona]. Vezi definitia »